Renovările, indiferent că vorbim despre un apartament de bloc sau o casă la curte, au un talent aparte de a scoate la iveală tot ce nu ți-ai imaginat că poate încăpea într-un spațiu. Băi vechi, gresie spartă, vopsele uscate, saci cu moloz, cabluri tăiate, bucăți de mobilier demontate – toate ajung rapid dintr-un colț al camerei într-un maldăr de resturi fără direcție clară. Și atunci apare întrebarea firească: ce faci cu toate astea?
Dacă n-ai un plan clar de la început, e ușor să ajungi cu balconul plin, scara blocului murdară și vecinii iritați. Și nici amenda nu vine greu dacă ignori regulile. Așa că, dacă vrei să păstrezi lucrurile sub control și să eviți problemele inutile, urmează pașii de mai jos. Nu doar că îți ușurează munca, dar îți oferă și un cadru clar în care să te miști eficient.
Evaluează tipurile de deșeuri încă din faza de planificare
De multe ori, oamenii se apucă de renovat fără să se gândească ce urmează să scoată din locuință. Asta duce la improvizații, pierdere de timp și spații blocate de saci de moloz. E important să-ți faci o listă, chiar una simplă, cu tipurile de materiale care vor rezulta:
- Moloz (cărămidă, tencuială, beton)
- Lemn (tocării vechi, parchet)
- Materiale metalice
- Resturi din gips-carton
- Cablu electric, țevi
- Ambalaje de la materiale noi (cutii, folie, plastic)
Această etapă te ajută să înțelegi dacă ai nevoie doar de câțiva saci rezistenți sau de un container dedicat.
Folosește saci de construcții adecvați pentru sortare temporară
Chiar dacă vei închiria un container mai târziu, sacii sunt utili pentru manipularea deșeurilor în spații mici. Nu toți sacii sunt la fel – evită variantele subțiri de supermarket și optează pentru saci speciali de construcții, rezistenți la frecare și greutate.
În plus, dacă îi sortezi de la început (un sac pentru gips-carton, unul pentru moloz, altul pentru lemn), îți va fi mult mai ușor să le muți, să le încarci sau să le arunci conform normelor.
Nu amesteca deșeurile de construcții cu cele menajere
Pare un detaliu banal, dar mulți fac greșeala asta. Resturile de tencuială, cablurile sau obiectele sanitare vechi nu trebuie aruncate împreună cu gunoiul menajer. Pe lângă faptul că nu sunt acceptate în pubela clasică, pot contamina deșeurile reciclabile sau organice, complicând procesul de colectare.
Separarea lor de la bun început nu înseamnă doar respectarea legii, ci și un gest de bun simț față de cei care se ocupă de preluarea și transportul lor.
Închiriază un container de deșeuri de la un furnizor autorizat
E una dintre cele mai simple și eficiente soluții. Un container amplasat legal, în fața imobilului, îți permite să te miști rapid și să eviți improvizațiile. Ai acces imediat la un spațiu generos unde poți arunca molozul fără bătăi de cap.
Important e să alegi o firmă serioasă, cu experiență și autorizații. Serviciile includ, de regulă, și transportul, iar uneori chiar și prelucrarea selectivă a materialelor. Asta îți salvează timp și îți oferă siguranță că totul e în regulă din punct de vedere legal.
Informează-te despre reglementările locale
Fiecare primărie are propriile reguli legate de amplasarea containerelor, programul de colectare sau tipurile de deșeuri acceptate. Dacă locuiești într-un bloc, vei avea nevoie de acordul asociației de proprietari pentru a ocupa temporar un loc de parcare sau o porțiune din spațiul comun.
Ignorarea acestor pași poate duce la amenzi sau la refuzul firmelor de salubrizare de a prelua deșeurile. Un simplu telefon la administrație sau o verificare pe site-ul oficial poate preveni multe neplăceri.
Evită depozitarea haotică în scara blocului sau în fața casei
O practică des întâlnită, dar profund greșită, este să depozitezi sacii plini pe holuri, la subsol sau pe trotuar, în așteptarea „zilei mari” când vine containerul. Pe lângă disconfortul creat vecinilor sau trecătorilor, te expui și riscului ca sacii să fie deschiși, răsturnați sau să atragă animale.
Cel mai sigur e să păstrezi deșeurile în interiorul locuinței, într-un spațiu delimitat, până în momentul în care containerul este disponibil. Dacă nu e posibil, cere o programare fixă și sincronizează lucrările astfel încât să limitezi perioada de stocare externă.
Fii atent la materialele considerate periculoase sau interzise
Nu toate resturile dintr-o renovare pot fi aruncate în același mod. Sunt materiale care trebuie gestionate separat, unele chiar cu protocol special:
- Azbestul (încă prezent în clădirile vechi)
- Lacuri, vopsele și solvenți
- Baterii, becuri sau electronice
Acestea nu se aruncă niciodată în containerul de moloz. Dacă identifici astfel de materiale, anunță firma care îți furnizează containerul – multe dintre ele au parteneriate cu centre specializate în preluarea acestor deșeuri.
Nu aștepta finalul lucrărilor ca să începi evacuarea
Un alt obicei păgubos: să strângi tot molozul la sfârșit. Pe hârtie, pare logic – termini tot, apoi cureți. În realitate, spațiul devine tot mai greu de utilizat, muncitorii se mișcă greu, iar riscul de accident crește.
Ideal este să scoți deșeurile în mod constant, în funcție de fazele lucrării. După decopertări, evacuare. După spart pereți, evacuare. Astfel, spațiul rămâne curat, ordonat și mai ușor de gestionat.
Verifică starea finală a spațiului după evacuare
După ce ai terminat renovarea și au fost ridicate toate resturile, mai e un pas important: să verifici dacă zona a fost lăsată curată. Asta înseamnă atât spațiul din fața blocului (dacă ai avut un container), cât și scara blocului sau curtea interioară.
Resturile mici – praf de ciment, șuruburi, așchii – pot rămâne neobservate, dar provoacă disconfort și pot afecta relația cu vecinii. Dacă ai lucrat cu o echipă profesionistă, ei se vor ocupa și de asta. Dacă ai lucrat pe cont propriu, o măturare generală și o curățenie de final sunt obligatorii.
Administrarea deșeurilor rezultate din renovări nu e un moft și nici o povară, dacă ai o strategie clară. Când lucrezi organizat și colaborezi cu firme specializate, tot procesul devine mult mai simplu, fără stres sau surprize neplăcute. Iar spațiul în care locuiești nu e afectat nici pe durata lucrărilor, nici după.